Cum recunoastem jurnalistul cultural? E indeobste stiut, iar cei care nu stiu e bine sa afle foarte repede, pentru a nu se mai lasa indusi in eroare, ca jurnalistul cultural e acela care rateaza, de regula, intilnirea cu Marea Cultura. Aflat la o expozitie unde pot fi vazute citeva capodopere ale picturii, va intreba in mod sigur cit a costat asigurarea. Daca intilneste un celebru scriitor sud-american, e foarte posibil sa-l intrebe ceva legat de amintirile pastrate despre Romania, in urma precedentei sale vizite.
Avind privilegiul sa intilneasca una dintre proeminentele figuri culturale ale Romaniei de azi, in loc sa poarte o discutie aplicata si profunda cu privire la opera si ascendenta spirituala a interlocutorului, il siciie cu intrebari prozaice despre activitatea sa de administrator cultural si incearca sa isi lamureasca resorturile antipatiilor notorii ale marelui om de cultura. Jurnalistul cultural e deseori impertinent, or, de marea cultura si de reprezentantii ei, se stie, trebuie sa te apropii cu smerenie. Fireste, aceasta impertinenta e deseori amendata de aparatorii Marii Culturi, iar intilnirile ratate ale jurnalistului cultural sint denuntate public. Astfel, daca va intereseaza Marea Cultura, e bine sa evitati jurnalistii culturali.
Daca vreti sa aflati cite ceva despre lumea culturala romaneasca, cu partile sale bune si rele, cu ciudateniile sale, atunci jurnalistii culturali va pot fi de folos. Si va sint de folos intr-o masura mai mare decit criticii literari, iar asta nu pentru ca ar fi mai destepti sau mai competenti, ci pur si simplu pentru ca se ocupa de o arie mult mai larga decit literatura. De asemenea, modul de abordare a unui fapt cultural, tipul de discurs, criteriile jurnalistului sint diferite de cele ale criticului de profesie. Nu mai bune, nu mai adecvate, ci diferite si tributare altor ratiuni. Daca e sa r
