Acesta ar fi cuvintul potrivit pentru pictura lui Ilie Boca. Cu fiecare noua expozitie energia pictorului este mai debordanta, tusa mai proaspata, pictura mai implinita in sensuri. Creatia lui Ilie Boca este surprinzatoare prin bogatia imagistica, prin placerea cu care el consuma „actul facerii“. Chiar daca nu ai fost niciodata in atelierul lui, picturalitatea il tradeaza, face simtit gestul neintrerupt, te convinge ca pentru pictorul Boca atelierul este viata sa. Ilie Boca picteaza precum respira, spuneam cu un alt prilej. Pictura lui reflecta o stare, un cumul misterios de simboluri, este miracolul adus in fata noastra, purtind cu ea sinceritatea si bucuria expresiei.

In fata picturii lui Ilie Boca nu-ti pui intrebari asupra maestrilor pe care i-a avut, nu doresti sa cunosti etapele formarii sale. Ele exista cu siguranta, dar, in acelasi timp, Boca pare a fi asa dintotdeauna. Modul in care asterne culoarea pe diferitele materiale face ca gestul sau sa fie unic. In ani, motivele au variat, dar structura limbajului sau a fost intotdeauna de o mare coerenta.

Ne intrebam acum, in preajma zilei sale de nastere, la peste 40 de ani de cind Ilie Boca isi „scrie“ opera, ce se petrece in acest creuzet atit de bogat si imprevizibil?

Asa cum marturisea el insusi cindva, pictorul poarta cu sine locul de unde vine. Dincolo de metafora ce ne trimite pe meleaguri bucovinene, sensurile sint mult mai adinci, plasindu-ne in zona pe care ar trebui sa o investigam: teritoriul culturii populare, altfel spus sinteza spirituala a unui popor. Sursele, autenticitatea picturalitatii sale isi gasesc radacinile aici. Generic, pictura lui Ilie Boca o putem defini ca fiind imaginea noastra, a tuturor, a locului unde s-a nascut ceramica de Cucuteni, a covoarelor si tesaturilor atit de rafinate, a tot ceea ce stim, dar continua sa ne uimeasca de cite ori revedem im