Ritmul bun de apariţie a Dicţionarului general al literaturii române, redactat de colectivele de cercetători filologi din institutele aflate sub patronajul Academiei Române, a făcut să avem la sfârşitul anului 2005 al patrulea volum, L-O. Nu s-a întâmplat chiar cum ar fi vrut coordonatorul său, Eugen Simion, care, în cuvântul înainte la primul volum, spera să le vadă tipărite pe toate şase din proiect ,în lunile ce urmează". Primele două volume, A-B şi C-D, au apărut în 2004, următoarele două, E-K şi L-O - în 2005 şi există toate şansele ca ultimele două să apară în 2006.

Dicţionarul academic, coordonat de Eugen Simion reprezintă, fără îndoială, o etapă superioară faţă de Dicţionarul scriitorilor români, iniţiat şi realizat de un colectiv coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (colectiv din care am făcut şi eu parte; ştiu, din postura de colaborator, ce înseamnă munca la un dicţionar). Ei înşişi preconizau ca, după exerciţiul introductiv prin care au cuprins pe cei mai importanţi 130 de scriitori într-un volum din 1978 şi după faza intermediară reprezentată de cele patru volume publicate în anii 1995-2002, să realizeze ,dezideratul major al unui dicţionar-tezaur care să consemneze absolut tot ce constituie - indiferent de valoare şi ierarhii - realitatea integrală a literaturii noastre". Previziunea nu li s-a îndeplinit. A treia etapă în elaborarea Marelui Dicţionar de Literatură Română, imaginat de cei trei, nu a mai venit, pentru că, între timp, Mircea Zaciu şi Marian Papahagi au plecat dintre noi mult prea repede. Dar acest proiect ambiţios a fost preluat de Eugen Simion, care reafirmă, în cuvântul înainte la primul volum din Dicţionarul academic, dorinţa de ,a avea un dicţionar integral al literaturii române, cu tot ceea ce presupune el: autori, publicaţii, curente literare, concepte, opere anonime, instituţii literare etc.". Acesta