Clasa politica romaneasca este in miezul purgatoriului perceptiei electoratului. O spune ultimul sondaj de opinie care claseaza partidele politice pe ultimul loc in topul preferintelor oamenilor. Orice politician ar trebui sa se intrebe cum de s-a ajuns la aceasta situatie. De ce orice politician? Pentru ca perceptia asupra clasei politice, chiar daca este creata ca urmare a activitatii liderilor formatiunilor politice, afecteaza in mod evident orice om politic abia nascut sau in devenire. Este nedrept, dar este real. Se intampla des, in special tinerilor politicieni, sa fie catalogati cu sintagma "toti sunteti la fel", chiar daca de multe ori aceasta este nedreapta. Greu explici ca lucrurile stau de fapt altfel, ca tinerii si nu numai, incearca sa aduca ceva nou si bun in politica momentului. Tendinta de a-i baga pe toti in aceeasi oala este evidenta si intr-un fel normala. Explicatia pentru lehamitea romanilor fata de clasa politica este simpla. Timp de 15 ani, pentru nici un Guvern, pentru nici un Parlament nu a atarnat mai greu in balanta interesul celor multi si necajiti, in defavoarea intereselor personale. Evident, cheia de bolta a batjocurii sistemului politic fata de cetatean se regaseste in perioada 2000-2004. Teribili ani, nu numai pentru opozitia politica, cat mai ales pentru oamenii simpli. Observam o metamorfoza hitchcock-iana la majoritatea politicienilor ajunsi la putere. Aproape instant isi reseteaza memoria incarcata cu promisiunile electorale, urmat de un refresh si upgarde al dorintelor si a aspiratiilor personale. Or, modelul de politician la care romanii se uita dupa 1989 urmeaza tipare grotesti: slab pregatit, cu evidente tendinte de imbuibare, carente de educatie si cultura, intr-un fel, ce este mai rau in societatea romaneasca. Practic, sistemul politic trebuie alcatuit din crema unei societati, nu din noroi. Pe de alta parte, cand societa