Simona Cioculescu, remarcabilă cercetătoare la Muzeul Literaturii Române, făcându-şi ucenicia câţiva ani buni, după absolvirea facultăţii, la Institutul "G. Călinescu", s-a afirmat în timp ca un istoric literar avizat prin colaborarea la ediţia academică Eminescu şi individual cu studii şi mai ales comunicarea multor texte inedite aparţinând în genere marilor scriitori.
Volumul recent apărut Printre cărţi şi manuscrise însumează două mari categorii de articole deja amintite: unele de comentariu critic, referindu-se la aspecte, la scriitori sau opere anume pe care le-am numit edite, şi altele, cele mai multe, nu o dată senzaţionale, dând la iveală texte inedite.
Sumarul se deschide cu un studiu despre publicistica lui Eminescu, intitulat Articoli nepoliticoşi (probabil ca o ironie la adresa adversarilor politici).
Cum se ştie, poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui faţă de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioşi şi haimanale, oameni a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală". Poetul era totuşi conştient de necesitatea ei, dar văzută ca o clasă productivă, şi nu una parazitară.
Un alt mare clasic, despre care scria în câteva rânduri Simona Cioculescu, este Caragiale, comentariul făcând trimitere mai totdeauna la inedite. Ea vine, de obicei, cu mici completări la monografia, devenită clasică a socrului ei, Şerban Cioculescu. Astfel, în articolul I.L. Caragiale şi franzela exilului se referă la moştenirea Momuloaiei şi la intenţia (nerealizată) a dramaturgului de a scrie o piesă cu eroii din O noapte furtunoasă, aflaţi la o altă vârstă, ajunşi la o stare de prosperitate, care le permit
