"Si totusi, daca exista un asemenea plan al lui Adrian Nastase, batalia de respingere a perchezitiei e valabila pana la un punct. Pana la punctul in care electoratul captiv incepe sa creada ca fostul premier respinge perchezitia, pentru ca are ceva de ascuns. Acest punct a fost atins deja prin respingerea de catre grupul parlamentar PSD.Dupa vot, Adrian Nastase ar fi putut sa declare ca s-a convins de solidaritatea partidului si ca, prin urmare, demonstratia fiind facuta, accepta perchezitia. N-a facut-o" Chiar de la debutul afacerii Termopanele lui Adrian Nastase, comentatorii neutri, cei care au refuzat ipostaza de activisti bolsevici ai asa-zisei lupte impotriva coruptiei, prin nimic deosebite de raposata lupta impotriva dusmanului de clasa, s-au intrebat de ce nu accepta Adrian Nastase cererea de perchezitie. O intrebare cu atat mai legitima cu cat planul Puterii se dezvaluia in adancimile sale pana si prescolarilor intr-ale bataliei politice. Si anume de a dovedi opiniei publice, gratie sprijinului dat de armata presei trecute, ca de obicei, de partea noilor stapani ai tarii, ca Adrian Nastase are ceva de ascuns. Din acest plan se dezvaluie a face parte: trimiterea la Parlament de catre Monica Macovei a unei adrese dinadins anticonstitutionale, pentru ca Biroul Permanent s-o respinga. Urmand ca, prin presa aservita, sa poata face mare taraboi in chestiunea obstructionarii Justitiei; spectacolul cu perchezitiile la vecini si la alte imobile, lungite dinadins, pentru a lasa impresia ca se cauta si altceva, un spectacol in care procurorii vin cu detectoare de metale si cotrobaie, perversi, pana si in chilotii locatarei; manipularea opiniei publice prin intoxicarea presei cu informatii din asa-zise surse judiciare.

Mai mult ca sigur, fostul premier, nu lipsit de inzestrare pentru confruntarea politica pe viata si pe moarte, a sesizat si el planul adversar