Privite de sus şi chiar de foarte sus, de la înălţimile amatorilor de aspecte optimizante sau a comentatorilor de ,evenimente culturale", elegantele standuri ale marilor librării bucureştene satisfac, desigur, exigenţele corespunzătoare prin marele număr de cărţi ce acoperă, cu autori şi titluri, aproape întreaga durată a istoriei literaturii române. Obida şi necazul admiratorului cărţar profesionist, preţuitor şi el al aceloraşi aspecte, încep odată cu răsfoirea volumelor şi durează mult mai mult decât cele trei-patru ceasuri dedicate vizitării standurilor cu cărţi de literatură clasică română dintr-o mare librărie bucureşteană, să zicem Librăria ,Mihai Eminescu". Pentru că majoritatea acestor cărţi - apărute în ultimii nouă-zece ani, ca şi editurile, cam cu nemiluita - nu reflectă, în realitate, decât un progres cantitativ, nu şi unul calitativ, în editarea clasicilor români în serii şi colecţii de largă circulaţie şi, prin şcoală, de largă şi mare influenţă, ci o stagnare în haos şi chiar o tendinţă de amplificare a lui prin ceva ce seamănă a fi o competiţie, o concurenţă a incompetenţelor, consider că trebuie să-i dezvălui cauzele, evidente - din punctul meu de vedere, al cărţarului textolog care sunt - în deficienţele ediţiilor. întrucât majoritatea acestor deficienţe sunt cam la fel de grave, se interferează în paginile aceloraşi cărţi şi se influenţează unele pe altele, pentru a-mi concentra observaţiile critice, nu le voi menţiona în ordinea importanţei lor, ci în succesiunea impusă de frecvenţa lor.

Deficienţa preponderentă a ediţiilor antologice de literatură clasică română care, prin colecţiile ,şcolare", ,populare" şi ,pentru copii", este şi cea mai larg răspândită constă în reproducerea oricărei ediţii anterioare, neindicată nici măcar printr-o simplă notă bibliografică, reproducere quasi-mecanică, neîngrijită, adică fără verificarea critică