- Editorial - nr. 43 / 3 Martie, 2006 Neavand alte criterii de raportare, de a compara realitati diferite, inainte de decembrie 1989 eram ferm convins ca "Ferma animalelor" a lui George Orwel se potriveste, prin mesajul, prin trimiterile ei inechivoce, doar sistemelor totalitare ale unei societati "multilateral dezvoltate". M-am inselat. "Ferma animalelor" ramane un pamflet de proportii. Poate cel mai mare din ultimele decenii! Un pamflet despre puterea ametitoare, amenintatoare si distrugatoare, care ia mintile, dar si un semnal ca solidaritatea umana este si ea in pericol. Urmarind, recent, filmul care, la vremea lui, a starnit un interes enorm, mi-am dat seama ca actiunea se potriveste de minune si tranzitiei prelungite romanesti, adica perioadei trecerii de la economia centralizata la cea a pietei concurentiale. Se potriveste mai ales politicului si politicienilor de dupa 1989, perioadei celor 16 ani in care, imediat dupa lovitura de stat, "esalonul doi" a facut pasul inainte, a pus mana pe putere, ocupand parghiile principale in Guvern, in Parlament si in stat. Intr-o perioada in care pigmeii se vor, din pacate, mai inalti decat sunt, in "Ferma animalelor", "satira sub forma unei fabule", in urma unui simulacru de vot, se decreteaza: "Vom munci trei zile pe saptamana!". Pe la noi, Guvernul Petre Roman s-a grabit sa faca saptamana de lucru de cinci zile, in vreme ce unii japonezi cer azi sa munceasca pana si duminica. Declarand ca "singurul om bun este unul mort", cei cu puterea in mana in "Ferma animalelor", adica porcii ajunsi (in carte si in film) stapani pe fraiele vointei discretionare il surghiunesc pe Bulgaras dupa un principiu stalinist ("Cine nu-i cu noi este impotriva noastra!") nitel transformat si atat de uzitat in ziua de azi: daca ai o alta parere, esti un tradator! Ca de obicei, asa cum se petrec lucrurile si prin zilele noastre postdecembriste,