"Recunosc dorinta legitima a partidelor de a se remarca in batalia integrarii, dar pana la urma cei care trebuie sa castige sunt cetatenii Romaniei. Tocmai de aceea, in manifestarea acestor crize politice vad si o anumita doza de pericol. Ceea ce trebuie sa ne intereseze acum, urgenta noastra, este adecvarea la un moment istoric cu totul aparte, prin optimizarea functionalitatii statului si asigurarea unei bune guvernari" Privesc cu interes la incercarile, pline de dramatism ale partidelor de a-si gasi un loc stabil si, eventual, cat mai important pe scena politica. Reconfigurarile, la nivel doctrinar, reprezinta un aspect oarecum nou si foarte important. Nu pot sa nu constat insa ca aceasta criza politica risca sa afecteze indeplinirea dezideratului fundamental al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Ea influenteaza, fara doar si poate, functionarea eficienta a institutiilor statului, intr-un moment in care concentrarea asupra guvernarii ar trebui sa fie maxima.
La inceputul anilor ""90, scena politica parea sa fie rupta intre sustinatorii neconditionati ai orientarii Romaniei catre Occident si cei care se pastrau intr-o ambiguitate circumspecta intre Vest si Est. PDSR, formatiunea de atatea ori acuzata ca a mentinut "firul rosu" cu Moscova, proiecta, in fapt, un scenariu alternativ la integrarea in Uniunea Europeana. Acest clivaj nu mai exista acum. Daca in alte state central si est-europene, integrarea este contestata de grupari euro-sceptice, in Romania exista un consens al clasei politice privind sustinerea integrarii. Toate crizele care au izbucnit si izbucnesc in continuare reprezinta incercari de adaptare, de subordonare rapida la acest proiect national.
Multe contradictii s-au potentat in ultima vreme, ca dovada ca multe probleme, de ordin politic, social sau economic au ramas nerezolvate. Suntem inca departe de a fi adecvati la un sist
