stradale. Bucureştenii nu mai ştiu cine le asigură securitatea, după ce au fost "bombardaţi" cu o serie de cuvinte: poliţist, poliţist de ordine publică, de proximitate, poliţist comunitar stradale. Bucureştenii nu mai ştiu cine le asigură securitatea, după ce au fost "bombardaţi" cu o serie de cuvinte: poliţist, poliţist de ordine publică, de proximitate, poliţist comunitar şi, mai nou, poliţist local şi poliţist metropolitan.
"Diferenţele sunt făcute chiar de legile de organizare şi funcţionare. Atribuţiuni de ordine publică au toţi. Ruperea se face unde legea dă dreptul unora de a constata şi cerceta fapte de natură penală, cum este în cazul poliţiei naţionale", ne-a declarat Marius Tudorică, director executiv la Direcţia de Poliţie Comunitară Sector 1. Competenţa de cercetare revine poliţiei şi Parchetului, acestea având atribuţii în acest sens. Ele se ocupă de strângerea probelor şi de susţinerea acuzaţiilor vizavi de comiterea unei acţiuni. Instanţa va judeca acele probe şi va decide vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane.
Specializarea în drept penal se face în instituţii "cu nume" şi necesită trei-patru ani de studii. Constatarea contravenţiilor, operaţiune de competenţa poliţiei comunitare, este mai facilă şi se face rapid, adică în trei luni. Poliţistul de proximitate ţine de poliţia naţională. A existat sub numele de sectorist, cel care umbla cu geanta printr-un perimetru anume pentru a constata diferite fapte şi contravenţii, cu pericol social mai scăzut. Verifica evidenţa populaţiei. Este cel aproape de cetăţean, merge în şcoli şi le explică legea minorilor, avându-i în prim-plan pe cei care nu au ajuns infractori. Jandarmii sunt implicaţi în special în evenimente deosebite, când se tulbură grav ordinea şi liniştea publică. Toţi cei care se vor ocupa de mica criminalitate vor fi înglobaţi în termenul de "poliţist local". Poliţistul metropo
