Presa, sensibilul instrument care inregistreaza miscarile atmosferice (dincotro bate vintul!), temperatura (cine, in ce suc si la cite grade fierbe!), precum si celelalte variatii ale mediului nostru politic, ne da de stire ca "ceva se intimpla" in lumea relativ inchisa a "serviciilor".
Un iz de ofensiva se face simtit, ba prin strategia de securitate, ba prin legile care le re-infiinteaza (pe cele care merita, desigur!), ba prin zicerile publice prezidentiale si prim-ministeriale.
Formulele, mai mult sau mai putin absconse, vorbesc despre revenirea "agentului" in dinamica procesului de administrare a justitiei (fazele preliminare, desigur!), de libertatea lui de a se informa "prin mijloace specifice" cu mandat "de la cin' se nimereste", despre ce si cum se mai misca prin conturile noastre, prin casele noastre, prin viata noastra, prin capul nostru si, de ce nu, prin atit de periculoasele noastre vise si cosmaruri.
A reinviat, cu aceeasi ocazie, discutia (daca asa poate fi numita batalia pentru putere dintre Premier si Presedinte), pe seama Comunitatii de informatii.
Ba, chiar si despre CSAT, despre radacinile lui istorice, ideologice si de statut legal s-a pornit sfada intre cele doua capete ale puterii noastre executive.
Ipoteza privilegiata, indeobste, pentru a explica acest turbion, este "apetitul autoritar", daca nu chiar "dictatorial" al Presedintelui in functiune, caruia ar incerca sa-i stea stavila Premierul si ceva societate (cu epoletii pe sub mantaua) civila.
Ca mai toate explicatiile vietii sociale care se bazeaza doar pe un singur principiu, si aceasta are mari sanse sa fie eronata. O privire mai atenta asupra "serviciilor", sub aspectul "culturii institutionale", spulbera fara dificultate ideea ca impulsurile vin doar din directia Presedintelui, presupunind ca unele chiar vin de acol
