IN MEMORIA LUI VLADUT Cautam zilele trecute o familie din Rasova - un sat constantean de pe malul Dunarii. Unul dintre copii - Petru - fusese disparut de acasa pentru doua zile si doua nopti. Doua nopti in care a fost frig, furtuna si a nins.
Am fost ghidati catre "casa" copilului. Ma asteptam la saracie... dar ce-am gasit a intrecut asteptarile mele. Credeam ca voi ajunge la o casa...
Am fost dusi in afara satului. Am trecut de o zona cu padure rara care strajuieste intrarea in sat, catre ceva ce de departe parea a fi un fel de amenajare pentru animale. De la drum am mers vreo doua sute de metri spre Dunare printr-o liziera pana am ajuns la niste cotete (mi-am zis eu). Insa unul din ele era chiar casa in care locuieste familia respectiva.
Un bordei - jumatate sapat in pamant si jumatate din chirpici netencuit, dar varuit. Peretele din dreapta este sprijinit cu o stiva de piatra de constructii. La "fatada" este o usa incadrata de doua geamuri care ajung pana la nivelul solului. Am fost invitata de capul familiei in casa, "ca e curat". Era curat... Pe "dusumeaua" de pamant nu era nici macar un pres... In casa sunt trei paturi. Doua suprapuse, pe un perete si al treilea, pe langa peretele opus. Intre ele este o masuta mica. Deasupra patului simplu, spre est, pe peretele de pamant varuit atarna o candela si o icoana. Pe celalalt, cu un intreg perete pe care sa se lafaie, troneaza o fotografie color, frumos inramata a lui Petrut - in banca la scoala.
Toata casa, care consta in odaia respectiva, nu are mai mult de sase metri patrati. Intre pat si fereastra sunt inghesuite un maldar de lemnisoare si o plita mica. Acoperisul e din surcele rare, iar deasupra lor, ca sa nu ploua in casa, sunt puse celofane prinse sub scanduri, butuci, pietre sau sarme ca sa nu le ia vantul.
Inauntru, pe patul din dreapta stau cei doi copii ai familiei. Ionela are
