Nu am citit, vai, cartea lui Jean-Baptiste Botul despre viata sexuala a filosofului Kant. Am citit, in schimb, articolul Marianei Codrut despre cartea lui Jean-Baptiste Botul (in numarul de ieri al "Ziarului de Iasi"). Nu cred ca voi citi intr-un viitor previzibil cartea lui Jean-Baptiste Botul. Dar o voi citi mereu cu placere pe Mariana Codrut. Cit despre sexul filosofilor (si incredibila lor viata amoroasa), pot spune doar cele ce urmeaza… O anecdota sustine ca teologii s-au intrebat ani in sir cu privire la sexul mai precis al ingerilor. Fara succes… Cind turcii au navalit in Constantinopole, dupa un lung asediu, in 29 mai 1453, si au patruns in basilica Sfintei Sofii (ridicata de imparatul Iustinian, cu o mie de ani inainte), au avut parte de un spectacol inedit. In nava templului, un conclav de teologi dezbatea aprins chestiunea sexualitatii angelice. Nici unul dintre aprigii teologi nu aflase ca orasul fusese luat cu asalt de turci. Nici unul nu participase la inversunata lupta. Si nici unul nu banuia cit de aproape ii e martiriul (paginii n-au tinut seama de barba lor venerabila si i-au scurtat cu un cap). Subtila dezbatere teologica nu ajunsese la vreo concluzie pozitiva. Ingerii din vazduhuri nu-si dezvaluisera inca, in acel moment suprem, secretul. E de presupus, totusi, ca ingerii nu au sex determinat (e gresit, poate, a afirma ca sint de genul masculin sau feminin) si nici viata sexuala (normala). Anecdota documenteaza, dupa cite imi dau seama, un adevar irefutabil. Teologii (dar si domnii filosofi) prefera realitatii tangibile o lume numai inchipuita, de vapori speculativi, construita din cap, lumea ingerilor asexuati si a monadelor (tot asexuate). Iar biografii acestora, spre a explica produsul unui cap de teolog (sau filosof, la alegere), intotdeauna neasteptat, prefera viata privata a numitului teolog (sau filosof). Ginditorul german Immanuel Kant (17