Cunoasteti pastiluta albastra. A, nu, evident, nu personal! Stiu, nu aveti nevoie de ea. Dar stiti de existenta ei. Vi se ofera mai mereu pe e-mail, fara prescriptie medicala. Producatorul e de alta parere. Dar cu Regis Lhomme, country manager la Pfizer Romania, nu am vorbit aproape nimic despre medicamente.
Saptamana de saptamana, vreme de trei ani, dus-intors, traversand Canalul Manecii, cand la Londra, cand la Paris. Uita, uneori, ca mai are si o casa, unde il asteapta o familie. Obosise fizic. A decis sa schimbe ceva. Dorea un post la Budapesta. Lucrase ani la rand cu echipa din Ungaria a companiei farmaceutice. O cunostea. A studiat oferta interna a firmei si chiar i se paruse ca a gasit ceva. A plecat linistit de la sefi. Dupa nici 20 de minute a fost sunat. I s-a spus ca nu se poate Budapesta, ci... Bucuresti. Provizoriu! "Am luat harta, am gasit Romania... nu stiam mai nimic, nici unde se afla Bucurestiul nu stiam." A stat pe ganduri, dar nu foarte mult timp, asa ca a acceptat. Era 1995, iar prezenta lui la Bucuresti era necesara vreme de sase luni, care, si-a spus, n-or trece atat de greu. Dar era suficient timp pentru ca destinul sa-l ajute cu postul acela din Ungaria.
Primele lectii despre Romania le-a luat din Jurnalul lui Mihail Sebastian. Nimerise intr-o tara dificila si, daca asta nu era suficient, ajunsese la Bucuresti in cea mai grea dintre iernile ultimilor ani. In mod surprinzator, chiar si pentru el, s-a incadrat in categoria strainilor care s-au adaptat, invatand sa cunoasca Romania. "Francezii se simt foarte bine aici. Mi se intampla sa regasesc, in Romania, Franta copilariei mele. O Franta in care familia era foarte importanta, in care parintii aveau grija de bunici, iar bunicii de copii... Nu ma refer la Bucuresti. Nu sunt un fan al Bucurestilor, este un oras prea agresiv - desi mai toate capitalele sunt asa. Prefer Romania natural