- Cultural - nr. 44 / 6 Martie, 2006 "Zeu in salasul secundei" Daca, in general, se spune ca "omul sfinteste locul", acest adevar este valabil si in poezie. Faptul ca si in acea "muzica a cuvintelor" lucrurile se petrec la fel, il dovedeste, cu prisosinta, poetul si prietenul Valentin Marica. As aminti aici poemul "Timpul e in armura", din cartea "Aluviuni", tocmai pentru a demonstra acea "originalitate substantiala", cum spunea Laurentiu Ulici: "Vine mama / cu Biblia in flacari, / metania gandului / tine raul pe loc / pana cand / ii va spune / unde e capatul lumii. / In cuvant / samburele este azi / mai mic decat ieri". Intr-un alt poem, "Ceasornicul de lut", din cartea "In naosul raului", poetul Valentin Marica, coborand, din acea realitate traita si dureroasa, in amintita, mai sus, lume a "muzicii cuvintelor", salvatoare pentru sufletul dornic de frumos, spunea: "Cata patrundere a diminetii / in raristea cuvantului / cand aprinzi ramul, / cand rotunjesti pamant de sub cruce... / Linia de orizont / este dunga mainii tale prinse in cer. / Ma aplec in unda miezului / Fiecare striga numele fructului / si-i mangaie ochiul de apa. / Buzele mele / murmura deasupra ierbii / stingerea valului". Daca un poet drag sufletelor noastre ma convingea ca "o carte poate salva viata unui om; macar pe a celui care a scris-o", atunci cand poetul Valentin Marica ajungea la cea de-a 50-a borna a vietii sale, afirmam ca au fost momente cand, lui si mie, ne-au salvat viata cartile si spiritul care se identifica cu zborul poetic incantator in patria de cuvinte a Limbii Romane! Deoarece, afirma domnia sa intr-un poem mai vechi: "Ingerii / rup paini peste gurile de iarba" ("Statui"). Am considerat ca doar explican-du-ma, oarecum, pot face pasul spre noua carte de poeme a lui Valentin Marica, atat de frumos asezata sub titlul "Schitul numelui" (tradusa in franceza de Alexandru Luca si Anca