(Foto: )
"Traduceti in limba franceza propozitia «Santierul presedintelui e tara»", le cerea elevilor sai fostul profesor Aurel Tarau. Dificultatile tinerilor invatacei s-au concentrat in jurul cuvantului "santier". Cel mai ingenios dintre ei a folosit termenul "domaine".
Profesorul Tarau l-a chemat "la cabinet" si, intre patru ochi, l-a certat cu severitate: nu se intampla in fiecare zi ca tovarasul secretar general Nicolae Ceausescu sa fie facut "mosier", mare proprietar funciar peste pamantul care apartinea intregului popor.
Profesorul Aurel Tarau a facut atunci o fapta buna, pentru care-l apreciez.
(Poate sunt subieciv: si eu am patit la fel, in perioada studentiei, pe cand eram redactor sef adjunct la "Napoca universitara" - revista clujeana la care au pus suflet, fiecare la timpul lui, si un Andrei Marga, Cornel Nistorescu, Ioan Cristoiu, Octavian Stireanu, Ioan Buduca, Ioan Grosan, Florin Ardelean sau Liviu Man.
Trebuia sa scriu un editorial despre ziua de nastere a "Conducatorului".
A intarziat aparitia revistei si, ca sa "prindem" in acelasi numar si "ziua tovarasei", am refacut editorialul si am scris despre "ziua Primei Familii a Tarii", pentru care am fost discret si la timp urechiat de actualul profesor clujean, Ioan Lumperdean).
Aurel Tarau, prefectul PSD de Bihor, a reusit insa, mai tarziu, in anii democratiei originale, cu banii proveniti din afacerile nelegale ale fiului sau, sa transforme o mare parte din justitia bihoreana in propria lui feuda.
O cerere venita prea tarziu
La dosarul nr. 3303/2004 al Tribunalului Bihor, sectia penala, cu cateva zile inaintea termenului din 16 februarie 2006, magistratul care, timp de aproape doi ani, a inchis ochii la blocar
