In decembrie 1989, Nicolae Ceausescu era foarte necajit. Nu intelegea nicicum ce i se intimpla si i se parea o nedreptate strigatoare la cer. Facuse atit de mult pentru poporul asta si uite ce rasplata primea. Cind parea total depasit de situatie, a aparut un sfetnic - inca nu se stie daca extrem de hiclean sau complet idiot - care i-a propus sa-si cheme prietenii in ajutor. Si zeci de mii de proletari au jucat sceneta marii adunari populare.

In martie 2006, Adrian Nastase e extrem de necajit. Nu intelege nicicum ce i se intimplari si i se pare o nedreptate strigatoare la cer. A facut atit de mult pentru poporul asta si uite ce rasplata primeste. Cind parea total depasit de situatie, a aparut un sfetnic - inca nu se stie daca extrem de hiclean sau complet idiot - care i-a propus sa-si cheme prietenii in ajutor. Si o duzina de analisti au jucat sceneta micii adunari jurnalistice.

Marii dictatori se aseamana uneori prin marile greseli pe care le fac. Intre mitingul lui Ceausescu si actiunea „Ziua Termopanelor Intredeschise" din Zambaccian e un noian de deosebiri. Asemanarile, doua doar, constau in resorturile care au determinat aceste decizii si in eventualele lor consecinte. In cazul lui Ceausescu, ambele i-au fost letale.

La Nastase, evenimentele sint in plina derulare si, prin urmare, inca nu ne putem pronunta.

Ceausescu a mizat totul pe impresia artistica, data de multimea care il aclama, dar a fost neglijent la detalii: unul dintre participanti avea o petarda. Stim dupa aceea ce s-a intimplat. Tot pe impresia artistica a mizat si Adrian Nastase: o flotila de analisti, atent selectati, care vin si pling de admiratie in fata cercevelelor si dusumelilor dupa care tinjesc procurorii.

Un prim detaliu la care Adrian Nastase a fost in mod evident neatent se refera la modul in care si-a recrutat invitatii. Sa exa