Banca de Export-Import a Romaniei, Eximbank, este o institutie scoasa din uitare doar de criticile vehemente pe care le fac cei care ar trebui sa-i fie clienti. Scufundarea ei din peisajul economic s-a produs rapid, exact ca a vapoarelor lovite de un submarin pe timp de razboi.
A trecut un an de cand statul, actionarul majoritar al bancii, a facut, din considerente politice, o miscare gresita: a schimbat conducerea Eximbank. In locul unei echipe respectate datorita rezultatelor excelente obtinute timp de 4 ani, a fost instalata trupa portocalie, ale carei desuuri erau cunoscute de dl Rusanu.
Dezamagit in ambitiile de marire, cel care viza portofoliul Finantelor a reusit sa impuna o amica in postul de presedinte al bancii. Ce a urmat? Luni bune s-au dat lupte grele pentru ca noul CA sa fie avizat de Banca Nationala, a carei memorie sare ca arsa la numele dalmatienilor.
Dupa obtinerea patalamalelor n-a mai urmat nimic. Sloganul Epocii de Aur - Cine nu munceste nu greseste - a fost aplicat zi de zi, ceas de ceas de Carmen Radu, presedinta invizibila a Eximbank.
Starea de incremenire a institutiei nu este doar observatia acida a unui ziarist. Cine deschide pagina de Internet a bancii poate trage singur concluzia. Ultimul comunicat de presa are o vechime de aproape 9 luni si se refera la un premiu obtinut de banca pe munca echipei conduse de Mariana Diaconescu.
Este un merit al trupei Radu ca nu a umblat la pagina de Internet, ramanand actuale referirile la fosta conducere. Mai mult, ca sa nu spuna cineva ca schimbarea a fost politica, Eximbank traduce in viata si in anul 2006 programul de guvernare 2001-2004! Nu este insa clar de ce o politica buna, inca sustinuta public de banca, a dus la rezultatele de acum.
Mai aflam din aceeasi pagina de Internet si o stire palpitanta: „Eximbank se pregateste pentru trecerea
