Dragoste de o vara.
Cand am intrat la el in cabinet (ca sa-i cer o pastila pentru gat) era intors cu spatele... Desi lucram amandoi in vama, el asistent medical, eu la biroul de vize intrare in tara, nu ne cunosteam. O durere de gat si poate soarta a facut ca in acea noapte, in care eram de serviciu amandoi, sa ne intalnim: "Dati-mi ceva sa-mi treaca de , va rog"; in momentul acela s-a intors cu fata la mine si niste ochi albastri, mai frumosi decat albastrul de Voronet, s-au pironit in ochii mei si am simtit ca nu mai am aer, ca ceva iremediabil mi se intampla. De fapt, ma indragosteam. Asa, brusc si dintr-o data, lumea mea se schimba, ratiunea trecea in "stand by", iar inima mea primea "in gazda" un necunoscut. Au trecut 10 ani de atunci, dar acum cand va scriu, simt in stomac acelasi gol ca in noaptea intalnirii noastre! M-a rugat sa iau loc si am inceput sa vorbim ca si cand ne-am fi cunoscut demult. Ore intregi ar fi tinut conversatia noastra, daca nu ar fi venit o colega sa ma cheme sa rezolvam niste probleme. Am plecat, dar nu mai eram "eu". Auzisem de dragoste la prima vedere. Dar, doar auzisem. Acum, o si traiam. Totul era diferit la noi: el era blond, eu bruneta, el avea ochii albastri, eu negri, doar de inalti eram amandoi inalti si drepti ca doi brazi in munte. A doua zi s-a intamplat sa ne vedem iar, de fapt, ne cautam unul pe celalalt. Si eu, si el, aveam aceeasi nevoie acuta de a ne vedea tot timpul... Dupa o saptamana, coplesiti de atata dragoste, ne-am luat de mana, apoi m-a luat in brate, apoi m-a sarutat... si iarasi spun ca desi au trecut 10 ani, sarutul acela nu-l voi uita nici in mormant!
Eram tineri, frumosi si atat de indragostiti, incat doar asta conta, doar asta ne interesa, pentru asta traiam. Cand ma tinea in brate, ii cantam la ureche: "Te-as rupe de lume, sa fii doar al meu,/ Sa pun stapanire pe sufletul tau!".
Au m
