româneşti de după 1989. A colecţiona - colligere - înseamnă a alege şi a pune laolaltă, deci este altceva decât a acumula. Clinic, stadiul inferior e cel al acumulării materiilor: româneşti de după 1989. A colecţiona - colligere - înseamnă a alege şi a pune laolaltă, deci este altceva decât a acumula. Clinic, stadiul inferior e cel al acumulării materiilor: îngrămădirea hârtiilor vechi, stocarea hranei, apoi acumularea serială de obiecte identice. Colecţia, pe de altă parte, se ridică spre cultură, vizează obiecte diferenţiate, care deseori au valoare de schimb, fiind şi "obiecte-valori": de păstrare, de traficare, de ritual social şi de exhibare. Colecţia, fiind un sistem ce se defineşte prin insaţiabilitate, prin creştere până la diform, obezitate, poartă cu sine şi un cod social, un mesaj care se vrea descifrat. La copii e modul cel mai simplu de stăpânire a lumii exterioare: aranjare, clasificare, manevrare. Faza activă de colecţionare pare a se situa între 7 şi 12 ani, în perioada de latenţă între prepubertate şi pubertate. Înclinaţia de a colecţiona tinde să dispară odată cu explozia pubertară, reapărând uneori imediat după ea. Mai târziu, cei care cedează, cel mai adesea, acestei pasiuni sunt oamenii de peste 40 de ani. Colecţia apare ca o puternică compensaţie în fazele critice de evoluţie sexuală. Conduita colecţionarului nu e echivalentă cu o practică sexuală şi nu vizează satisfacţia pulsională, precum fetişismul, dar poate atinge o satisfacţie de reacţie tot atât de intensă. În ea, obiectul primeşte irealmente sensul de obiect iubit.

Colecţia - un spaţiu al liniştii

Fiind un timid, A. Năstase interacţionează mai bine cu obiectele colecţiei sale decât cu potenţialii săi adversari politici. Niciodată relaţia umană, care e câmpul interacţiunilor afective puternice şi al conflictelor, nu este un spaţiu liniştitor. Dimpotrivă, câmpul obiectelo