La Teatrul National "I.L. Caragiale" din Bucuresti un nou succes: Idolul Si Ion Anapoda - comedie amara de George Mihail Zamfirescu.
...O binevenita restituire - s-ar putea spune -, daca ne gandim la scopul nobil pe care l-a declarat Ion Caramitru inca de la numirea sa in calitate de Director general al primei noastre scene. Si anume, printre altele, valorificarea si revalorificarea dramaturgiei nationale. Includerea in repertoriul acestei stagiuni a piesei lui "Gemy" Zamfirescu mai are un merit - daca nu chiar doua: revenirea, in calitate de regizor pe scena Nationalului, a marelui om de teatru, Ion Cojar, cel care a si condus prestigioasa institutie intre anii 1997-2001. Precum si - iata - reluarea, dupa un rastimp de vreo 15 ani, a acestei piese care, sub "bagheta" aceluiasi minunat Ion Cojar, dar evident in alta distributie, a facut o lunga si mult aplaudata "cariera".
Mai intai, cateva cuvinte despre aceasta piesa. Scrisa la aproape 7 ani distanta dupa premiera cu Domnisoara Nastasia - calificata de critica de specialitate drept "capodopera sa" (si care a avut premiera la 3 septembrie 1927, pe scena Companiei Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin, intr-o stralucita distributie) -, "comedia amara Idolul si Ion Anapoda aduce in scena mici intamplari hazlii, mici "drame" trecatoare. Si - inevitabil - o neasteptata intorsatura de situatii din viata unei familii apartinand unei lumi semi-provinciale. O lume "tipica" pentru anii 30-`40 ai secolului trecut. Si ca mod de gandire, si ca mod de viata. Spectacolul are, desigur, un binevenit parfum "retro". Un parfum vag induiosator, pentru noi, cei veniti la teatru dintr-un mediu otravit de minciuna, de cinism, de politica si politicianism. Da, un fel de balsam retro, dar care, vorba autorului, lasa un gust "amar", un fel de dor dupa o lume ce s-a dus pentru totdeauna. Un timp in care nu toata lumea se ura
