Cand ne gandim la gastronomia japoneza, vedem in fata o farfurie asimetrica in care sunt frumos aranjate cateva rulouri de orez cu peste in interior, iar alaturi o ceasca mica, in care abureste sake-ul.
Cel mai cunoscut preparat japonez a fost inventat intamplator. De fapt, la inceput, orezul avea rolul de a opri pestele din fermentare, de a-l conserva. Acidul lactic din orez marina pestele, dandu-i un gust aparte. Primul sushi preparat s-a numit nare-sushi si era cunoscut de mai bine de 1.300 de ani. Pe atunci, procesul de marinare foarte indelungat dura intre doua luni si un an. De aceea, sushi era o delicatesa. Reteta insa a fost schimbata in secolul al XVI-lea, cand un mare amator de sushi, dar si un pasionat de gastronomie, Matsumoto Yoshiichi din Tokyo, a introdus un nou ingredient - otetul de orez. Acesta grabea marinarea. Metoda traditionala insa s-a pastrat pana la inceputul secolului al XIX-lea.
SCHIMBARI. In 1820, pestele marinat a fost inlocuit cu cel proaspat. Bucatarul Hanaya Yohei a introdus aceasta modificare, dand un nou gust preparatului. Acelasi bucatar poate fi considerat parintele fast-food-urilor japoneze, in care se serveste sushi, deoarece el a fost primul care a folosit taraba portabila, pe care se prepara delicioasele rulouri. Aceasta taraba s-a bucurat de mare popularitate in timpul celui de-al doilea razboi mondial. La inceputul anilor â70, "moda" de a consuma sushi a venit in Statele Unite ale Americii. Au fost deschise numeroase restaurante de lux in care se serveau sake si sushi. Bucatarul Itamae-San este un expert in prepararea acestui deliciu japonez. El spune ca pe vremuri, pentru a deveni expert sushi, invatai timp de zece ani, in prezent insa, pentru ca cererea a crescut, bucatarii sunt luati aproape de pe bancile scolii culinare. Exista mai multe tipuri de sushi. Unele se prepara mai simplu, altele cer indemanare si
