În anii '80, Sighişoara era o ciudăţenie demografică, fiind oraşul cu cel mai disproporţionat raport între bărbaţi şi femei – fiecăruia îi reveneau, potrivit statisticilor, nu mai puţin de şapte reprezentante ale sexului frumos. Numai că acele vremuri au apus de mult, odată cu căderea industriei textile, cea care aducea pe malul Târnavei muncitoare de prin toată ţara, iar moartea lohnului, singura speranţă de revigorare a acestui domeniu, este destul de aproape, sufocat sub avalanşa de chinezării.
Femeile reprezintă, încă, o "atracţie" a Sighişoarei, pe lângă mult hulitul Festival Medieval, ezotericul ProEthnica sau spiritul lui Dracula. Astăzi, destinul Sighişoarei e unul turistic sau nu e deloc. În cetatea de pe Târnavă toată lumea ştie asta, dar nimeni nu e capabil să facă ceva în acest sens. Parcul Dracula Land, cu tot kitsch-ul pe care-l presupunea, reprezenta pentru Sighişoara o mină de aur, turistic vorbind, pentru că actualului turism cultural, cu buzunarele mai goale, i se alătura turismul cu adevărat comercial, cel care ar fi adus în cetate bani frumoşi. Nu a fost să fie… Şansa actuală o reprezintă specularea faptului că la anul Sibiul va fi capitală culturală europeană. Dacă autorităţile locale şi judeţene, împreună cu afaceriştii din domeniu, vor şti să gestioneze cum se cuvine această oportunitate – prin proiecte viabile – Sighişoara lui 2007 va fi invadată de turişti, aşa cum i se cuvine unui oraş de o asemenea valoare. Dacă, însă, nu vor mai prididi cu certuri care dintre asociaţiile de profil e mai legitimă, atunci cu siguranţă nu vor avea de câştigat nici unii, nici ceilalţi. Iar cetatea femeilor va rămâne o amintire nostalgică, prăbuşindu-se sub imperiul ignoranţei.
Relu TĂTAR
În anii '80, Sighişoara era o ciudăţenie demografică, fiind oraşul cu cel mai disproporţionat raport între bărbaţi şi femei – fiecăruia îi reveneau, potri