Marea nobilime romana, cam absenta din istorie, da semne hazlii ca s-ar reintrupa pe strada Zambaccian, la numarul 16, anul curent. O aristocratie modesta, lipsita secole la rind de opulenta presupusa a cuvintului, de titulatura, rafinamentul si ceremoniile ideale conditiei ei, vrea parca sa-si recupereze nenascuta grandoare prin persoana boierului Nastase, copilul luxului si al artei.
Undeva, la intersectia intre prostie, panica si topism, in locul geometric al miscarilor egal departate de ratiune, a avut loc operatiunea de deschidere a cutiei cu sardele in ulei si pinza, portelan, mahon si acuarela din castelul cu duplex si probleme de coruptie.
Cind am vazut la televizor mormanul de cultura luat prizonier in living, mi-am amintit de arestarea intelectualilor in anii ‘50, iar camara bunicii mele, cu proviziile insumate pe opt ani, cu gogosarii si zacusca lipite pe pereti, mi-a parut dintr-o data mai aerisita.
Turul proprietarului s-a efectuat aferat si cu oftaturi de nemultumire la reproduceri flamande din secolul al XVIII-lea, cu ironii la portelanuri vechi si cu declaratii sentimentale pentru tona de carti. Vedeta casei, pinacoteca din mansarda, a facut furori.
Ea a smuls jurnalistilor invitati exclamatii amicale, iar neobositului Ion Cristoiu comentarii ce pot fi considerate, pe o scala de la neutralitate la servilism, ca exagerat de pupincuriste.
Termopanele suspecte n-au mai stirnit curiozitatea nimanui. Sub eruptia estetica, parchetul chinezesc bine slefuit l-a lasat in umbra pe cel romanesc, insuficient reformat. Criticii de arta si colectionarii au incercat ieri, fiecare dupa puterile si dupa curajul personal, sa deseneze contabilitatea minimala a colectiei.
Preturile au inceput sa se recomande vioaie, cu prenume lung, de cinci cifre, si cu nume scurt, in euro. In depozitul de valuta cu
