Un aer rece, cunoscut, dar neasteptat, a dat buzna in republica. De o saptamana incoace, presa ofera zilnic fragmente scurse din proiectele secrete ale legilor securitatii nationale.

In principal, serviciile secrete vor o libertate care parca depaseste chiar situatia dinainte de 1989, atata vreme cat subordonarea lor urmeaza sa se limiteze la legatura cu presedintele si cu CSAT, de unde premierul (executivul) este, practic, exmatriculat.

Ideea ca ofiterii serviciilor secrete vor putea sa redevina anchetatori penali, intr-un fel sau altul, ne transpune cu viteza in anii ‘80 ai secolului trecut.

Si mai alarmante sunt intentiile SRI. In noul proiect de lege, deconspirat oportun de "Cotidianul", in editia sa de luni, se prevede extinderea perioadei de punere la index a arhivelor "sigurantei nationale", de la 40 la 100 de ani.

Directorul SRI este persoana care decide in ce masura dosarele sunt sau nu de siguranta nationala. Prevederile respective se aplica si documentelor fostei Securitati.

Intre sarcinile asumate de SRI se numara, potrivit aceluiasi proiect, si vegherea asupra "stabilitatii si echilibrului politic", prin competenta contracararii activitatilor care le-ar pune in pericol.

Urmeaza si reglementarea care va da dreptul SRI sa deschida firme, deci sa faca afaceri, nu doar exclusiv acoperite, la fel ca in toate celelalte state NATO, ci si la vedere.

Un alt articol sustine ca autoritatile informative se subordoneaza exclusiv "vointei poporului", ceea ce pare sa excluda pana si tutela comandantului suprem, ca sa nu mai vorbim de cea a guvernului sau parlamentului.

La prima vedere, daca n-am sti ca traim de 17 ani intr-o societate democratica, atat cat reuseste sa fie, ar trebui sa intram in panica. Impetuozitatea autoreglementarii sistemului de securitate al Romaniei tine