Şcolit în atelierul tatălui său, mai întâi în tehnica picturii şi a desenului, Daniel Leş şi-a găsit calea artistică în lumea ceramicii. Aşa cum se întâmplă, din păcate, cu mulţi artişti români, Daniel Leş este mai cunoscut în străinătate decât în ţară, fapt care nu pare să-l incomodeze. Se simte împlinit printre statuetele ceramice pe care le modelează cu pasiune.

Daniel Leş a „mâncat anatomie artistică”, după cum afirmă, în atelierul tatălui său, Ioan Leş. Pe la vreo 20 de ani a avut ambiţia de a ieşi pe piaţă cu ceva nou. Din îmbinarea fericită a tehnicilor picturale cu cele specifice ceramicii au rezultat statuetele ceramice care l-au făcut celebru. Premiile din ţară şi străinătate n-au întârziat să apară, dar n-au contat niciodată prea mult. „Ceea ce mă împlineşte cel mai mult este că fac ceea ce-mi place la mine acasă, la mine în ţară, mă trezesc când vreau şi mă culc când vreau. E luxul vieţii mele, dacă pot să spun aşa”, susţine Leş.

Începutul şi consacrarea

A expus primele statuete la un festival medieval din cetatea Sighişoarei, în urmă cu vreo 10 ani. Era o perioadă în care arta se vindea destul de greu, iar artistul nu visa că va ajunge să expună în galerii importante din ţară, dar şi din Elveţia, Franţa sau Italia. Cu toate că mulţi susţineau că în România nu se poate trăi din artă, Leş şi-a propus să facă şi carieră din această pasiune. A participat la un concurs naţional de ceramică şi a obţinut locul I. La scurt timp, a început să fie „vânat” de aşa-zişii colecţionari de artă, care i-au expus statuetele în galeriile lor personale, revânzându-le cu preţuri de 4-5 ori mai mari.

între timp, lucrurile s-au schimbat. Daniel Leş a devenit un artist care trăieşte din ceea ce face. Are comenzi din ţară şi străinătate, ceea ce îi conferă independenţă financiară. „N-am urmărit niciodată banul, dar nici fără el nu putem trăi. Eu fac art