- Diverse - nr. 45 / 7 Martie, 2006 Se vorbeste adesea despre batranete nu ca despre un prag al ruperii de o lume, de pierdere a unui paradis, ci ca despre o trecere cu demnitate, cu seninatate spre o alta etapa, una in care bucuriile capata o alta conotatie, sensul vietii o alta incarcatura. Se spune insa, adesea, despre unii, ca pierderea unor capacitati nu i-a facut mai rai, mai intoleranti cu ceilalti, ci, dimpotriva, mai generosi, mai intelegatori, mai buni, dovedind, intr-o sintagma deja celebra, ca "au imbatranit frumos". Printre cei care "au imbatranit frumos" se numara si Florica Z. Costea care, sfidand varsta si vremurile, vrea sa se simta utila, vrea sa faca din batranete nu o povara, ci un mod de a darui ceea ce a dobandit in viata, ca multumire pentru ceea ce i-a fost dat sa traiasca, atat in plan real, cat si in plan imaginar. Cum realul a fost mereu prea stramt pentru elanurile ei, s-a retras in lecturi, nu ca o simpla evadare, ci si din nevoia de a-si modela sinele astfel ca viata sa merite sa fie traita. A ramas o cititoare, si pasionata, si atenta, care nu si-a impus sa citeasca doar pentru ea si nici la voia intamplarii. Sub ghilotina timpului ramane detasata, selectiva, are simtul limitelor, dar se conduce dupa paradoxul dictonului: «Si din putin se invata mult». Vrea sa demonstreze ca "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" nu e doar apanajul fictiunii. A ramas o luptatoare, are foarte multa mobilitate in gandire si nu-i displace nici spiritul ludic, speculativ. Nu stie sa lancezeasca, sa astepte "ca o leguma" trecerea timpului, intre neputinte si nemultumiri, intre revolta si resemnare. Isi aliniaza aspiratiile la un ideal pe care nu-l poate trada. Prin demersul sau vrea sa "incite", face constatari, lanseaza indemnuri, scoate in evidenta personalitati si virtuti, ofera modele umane si morale. Intr-un fel este si o moralis