Blanka Horvath şi Paul Crăciun se ştiu din 2000, când, ca voluntari la o fundaţie clujeană, s-au implicat în proiectul de formare de lideri de opinie, la câteva licee de prestigiu, româneşti Blanka Horvath şi Paul Crăciun se ştiu din 2000, când, ca voluntari la o fundaţie clujeană, s-au implicat în proiectul de formare de lideri de opinie, la câteva licee de prestigiu, româneşti şi maghiare. Văzut, plăcut, mutat împreună. El, român din Topliţa, minoritar din Secuime. Ea, o blondă unguroaică din Mureş, cu ochi căprui, din etnia majoritară în regiune. Tânăra e în faţa licenţei, iar Paul a început un masterat la Studii Politice. Blanka şi Paul nu văd cu ochi buni dorinţa grupului de maghiari care cer separatism pe criterii etnice la Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj-Napoca. Au auzit de dorinţa separatiştilor pentru universitate în limba maghiară, încă din anul întâi de facultate. "Nu prea văd nimic bun în discuţiile despre separare. E mai uşor să înveţi în limba maternă, dar apoi unde o vorbeşti, dacă nu ai exerciţiul limbii române?", afirmă Blanka. "Nu cred că există conflicte între români şi maghiari", a completat Paul. Cei doi tineri se mai ceartă, "dar nu etnic, am depăşit de mult nivelul". Bunicul lui Paul i-a spus la început doar că "numai o unguroaică ţi-ai găsit?" Dar tot el a găsit explicaţia. Bătrânii au stat sub ocupaţie horthystă patru ani. Nu le-a plăcut ce au văzut. Părinţii fetei i-au făcut cadou un serviciu de cafea. "Am înţeles atunci că sunt bine-venit în familie", ne-a spus Paul. Se amuză împreună, în familie sau cu prietenii, de bancurile cu români şi unguri, îşi traduc reciproc cântecele. Tatăl lui Paul e profesor de muzică şi nu ratează piesele de efect, fie ele maghiare. Merg la biserica fiecăruia, nu foarte des, doar de Paşte. Au mai multe sărbători în familie, şi pe cele ortodoxe ale băiatului, şi pe cele romano-catolice ale fetei. "