- Editorial - nr. 45 / 7 Martie, 2006 Pe masura ce timpul trece si ne apropiem de "Raportul de tara", care ar putea sa aiba pentru Romania efectul unui trasnet din senin, al unui tavalug, si de data de 1 ianuarie 2007, care, odata cu accederea in UE, ar putea fi o borna cu o semnificatie hotaratoare pentru noi, tot mai dese, mai insistente si mai agresive devin incercarile si presiunile unor turbati din UDMR, din Consiliul National Secuiesc si din Uniunea Civica Maghiara asupra abulicelor autoritati, asupra guvernantilor si a ametitilor parlamentari de azi. In aceeasi masura, progresiv creste agresivitatea si obraznicia fara margini, ale iredentistilor, neorevizionistilor, extremistilor si separatistilor, disperati ca nu-si vor mai putea implini "idealurile". De ce toata aceasta zbatere ca pestele pe uscat? Pentru ca, dupa 1 ianuarie 2007, nu vor mai putea nici macar sa aduca in discutie, nu sa infaptuiasca, planurile lor mizerabile, provocarile si pretentiile absurde, privind drepturile colective si autonomiile teritoriale pe criterii etnice, nu vor mai fi posibile, speram, insultele si jignirile cu care ne-au bombardat , pur si simplu, in cei 16 ani trecuti. Dupa ce hotarasc sa se adune, la 15 martie a.c., zeci de mii de secui (pai, de unde atatia, daca la trecutul recensamant nu erau mai multi de 600 ?!) la Odorheiu Secuiesc (nu cumva la Lutita?), pentru ca, intr-o Mare Adunare Secuiasca sa declare, unilateral, Tinutul Secuiesc Autonom, negandindu-se macar ca astfel comit un nepermis si grav atac la ordinea anticonstitutionala, Csapó József si ai lui locotenenti, carora li s-a aprins palinca in cap, mai dau o data cu acea dizgratioasa secretie nazala in fasole, pentru ca "opera" lor antistatala sa fie completa. Mereu calcand in strachinile dorintelor desarte ale autonomiilor teritoriale pe criterii etnice, radicalii secui de data aceasta cer protectia Ungariei,