Poate unora li se va parea curios, dar personajul principal al sedintei de ieri a Camerei Deputatilor nu a fost Adrian Nastase. A fost insasi Camera Deputatilor. Daca era nevoie de un gest care sa confirme ruptura lor de realitate si batjocorirea asteptarilor celor care i-au trimis in legislativ, atunci deputatii tocmai l-au comis. Si de aici inainte cazul „Adrian Nastase" aproape ca nu mai conteaza.
Nu erau destule absentele cu duiumul. Nu a fost de-ajuns spectacolul degradant din sesiunea de toamna, cu sedintele interminabile consacrate inlaturarii presedintilor Camerelor. N-a fost suficienta insistenta penibila pentru promovarea unor drepturi - admisibile, poate, intr-o tara bogata, dar absolut revoltatoare in conditiile uriaselor discrepante sociale din Romania.
Deputatii au tinut sa le dea romanilor, in direct, si proba solidarizarii cu unul de-al lor, acuzat de coruptie. Asta, asa, ca tabloul sa fie complet!
Sa nu ne facem iluzii ca romanii ii vor judeca
intr-un fel pe cei care au votat pentru Adrian Nastase si intr-alt fel pe aceia care au sustinut cererea procurorilor. Ruptura alegatorilor fata de cei pe care i-au ales este atat de profunda incat oamenii sunt tentati sa-i ia pe toti la gramada si sa le puna eticheta, indiferent de apartenenta: niste hoti, de la un capat al salii la celalalt.
Numai cine nu traieste in Romania - si se ascunde, eventual, in lumea lui populata cu tablouri si statuete, precum Adrian Nastase - mai poate crede ca „se bucura" de alta imagine. In realitate, de la acest Parlament al Romaniei, opinia publica nu mai poate avea asteptari rezonabile. Acest parlament nu mai poate credibiliza vreun proiect politic major pentru viitorul Romaniei.
Cine sa-i mai ofere incredere, cine sa-i mai vada altfel decat ca pe o adunatura?
Daca nu au fost in stare sa permita
