Nu-mi pot imagina un barbat care sa plateasca pentru o asemenea imperechere. Traiul bun promis de politicieni le-a tintuit pe centura intr-o eterna pana de noroc. Ele nu au avut si nici n-au cum sa aiba norocul curvelor mari care sunt curvele politice. Statul politienesc care se coaguleaza in capitalismul nostru peltic le lasa indiferente. Ploaie mocaneasca. Centura Ploiestilor, umeda, buretoasa, cu gunoi mult spre cartierul Bereasca, ramasite plimbate de vant ale gropii cu reziduurile orasului. Intre timp, municipalitatea a sapat o groapa noua, ecologica si europeana, undeva spre Scaieni. Aici au ramas gunoaiele vechi, saracia veche, amprenta neputintei de a supravietui. De cate ori fac la stanga, spre Bucuresti, pe centura care se lipeste de Poarta 2 Teleajen, in coltul soselei, nimerit intre o benzinarie, un service auto si o cladire nedefinita, care ar putea fi vila de bulibasa, camin cultural sau depozit de cartofi, atentia imi este atrasa de cateva fiinte. Ele populeaza trotuarul, fie miscandu-se, fie stand jos, pe marginea bordurii. Sunt fete. De obicei cinci la numar. Stopul, in cativa timpi, iti acorda destul ragaz pentru a le contempla. Sunt, toate, tiganci de 15-17 ani, imbracate invariabil in geci de plastic, saracacioase, si jeansi. In picioare au tenisi sau adidasi de proasta calitate. Ieri, m-a impresionat gestul transferarii unui muc de tigara de la una la alta. Toate sunt triste, o tristete de animale haituite. Sunt cateva dintre prostituatele de pe centura Ploiestilor. In Bereasca, unul dintre cele mai sarace cartiere tiganesti din Romania, viata se consuma in case de chirpici sau carton. Intr-o odaie, imi povesteste doctorul Eliade Radulescu, gazar vechi, se inghesuie sapte, opt suflete.
Fetele de pe centura sunt produsele la vedere ale cartierului Bereasca. Sunt, intr-un fel, produsele la vedere ale Romaniei europene.
Cele cinci m
