De noua ani s-a dus vlaga Ciocanului din Nadrag. Acum e in lichidare. Rasu-plansu, caci gluma nu e gustata de cei 3.000 de fosti sudori, strungari, frezori sau turnatori care au lucrat la fabrica "Ciocanul" din satul timisean Nadrag si care au ramas fara obiectul muncii.
Ce-a fost mai intai: Nadragul sau Ciocanul? Si cum de s-au brodit lucrurile taman asa? Una dintre legendele ce infierbanta imaginarul local este ca doua paraie isi dau intalnire intre munti formand un fel de pantalon rascracanat chiar langa sat. Si pentru ca trebuia ca locul sa poarte un nume, ungurii din zona i-au zis Nadrag. Prin secolul al XIX-lea, Ciocanul functiona fara Nadrag, satul s-a format mai tarziu in jurul furnalului ridicat in zona pentru a exploata minereurile din Muntii Poiana Rusca.
"CIOCANARI" PE CALE DE DISPARITIE. Dupa falimentul din â98, fostii muncitori ai fabricii taie feriga pentru florari sau traiesc din ajutorul social. Fabrica ce i-a hranit in epoca de aur nu le mai poate da decat matele de fier din burta fostei turnatorii, pe care oamenii le vand pe un pret de nimic.
La poarta Ciocanului, paznicul neras ne spune cum s-au schimbat lucrurile in satul din Timis: "Nu mai sunt «ciocanari» in satul asta, am ajuns toti niste papucari", arata cu dispret la cladirea noua de culoarea fisticului, una din cele doua fabrici straine de incaltaminte care acopera prea putin din forta de munca din sat, in special femei. "S-o dus «Ciocanul» din Nadrag, domnisoara, a murit", se plange fostul laminator Ion Popescu, ajuns la batranete sa pazeasca daramaturile mandriei socialiste.
NADRAGUL SI PETICUL. N-ai cum sa nu-l crezi pe paznic o data ce intri pe poarta de sarma si halele se intind prapadite. Pamantul e ghiorlanit de parca o turma de porci au ramat prin curtea care se intinde in vagauna dintre munti, iar cladirile arata ca scrijelite cu unghia centimetru cu c
