Oare ce-a vrut sa demonstreze Adrian Nastase cand a poftit cativa jurnalisti de TV si presa - alesi cu atentie dintre cei care de obicei îl menajeaza - “la o cafea”, în apartamentul pe care deocamdata procurorii DNA nu-l pot cerceta? Ca nu-i pasa de procurorii DNA, în general de justitie? Ca statul de drept nu conteaza la un “boier mare” ca el? Era deja limpede. Ca e foarte bogat, peste cat poate probabil justifica prin salariile sale acumulate de deputat, prim-ministru etc.? Banuiam cu totii. Ca are un muzeu în apartament? Nu merita efortul. Ca lumea se împarte pentru el în amici pe care îi “invita la o cafea” - un fel de maniera discreta de a pune surdina vocilor critice prin seductii de gazda amabila - si inamici jurati, precum oameni ca Daniel Morar sau Monica Macovei? Fara îndoiala, a reusit sa demonstreze asta cu ajutorul neprecupetit si rau plasat al lui Ion Cristoiu, Dan Diaconescu, Razvan Dumitrescu si al înca catorva. Dar la ce bun? Ca moralitatea multor jurnalisti si a multor institutii de presa e grav deficitara o stiam deja prea bine. Sau a vrut sa confuzioneze opinia publica, sugerand “deschidere”, “transparenta”? “Curat transparenta”, dupa ce multi jurnalisti, chiar cei de la postul public TV (singurul accesibil în toata tara), nu au fost admisi! Si apoi, chiar îsi imagineaza insul ca lumea nu distinge între procurori si presa, între o ancheta si o sueta, între o perchezitie si o vizita muzeistica? A vrut sa vedem cu totii ca nu ascunde nimic în termopane? Ridicol! Iar daca acuzatiile procurorilor se refera la faptul ca ar fi primit mita si sub forma unor bunuri aduse din China, n-a reusit decat sa intensifice suspiciunile, odata ce au aparut imagini aratand un belsug de mobile, statuete si picturi chinezesti. Poate ca a dorit sa-si influenteze colegii de deputatie care vor vota saptamana asta daca sa încuviinteze sau nu perchezitia? Multi dintre ei -