In seara de marti, 7 martie, CF Barcelona poate decide cursul unei dispute de care depind stilul si întrebarile pe care epoca noastra si le pune, tot mai des, prin fotbal. Rafinament dens si sistematic - în editie Barcelona - sau calibru si deplasament - în fabricatie Chelsea. Un pic mai încolo, dincolo de scor si de complicatiile interne ale fotbalului ce se va articula sau dezarticula pe Nou Camp, încep întrebarile. Toate trimit la o interogatie mai larga, la o discutie veche, pe care o reluam, ori de cate ori ezitam între autonomie si conformism. Va fi marele meci din grupele Ligii Campionilor o sugestie si o solutie de viata prin arta performantei individuale sau confirmarea aplecarii generale a fiintelor vii si a grupurilor organizate spre standardizare? S-ar putea întelege ca drama are doi actori si se joaca într-un act. E doar o impresie sau, mai bine zis, un reductionism nepotrivit. Nici Barcelona, nici Chelsea nu sunt actori monolitici. Barcelona nu e doar dozatorul de vise din reclama în care joaca, aproape în fiecare etapa de La Liga, Ronaldinho. Barcelona ascunde un efort de organizare care dispare, nemeritat, sub blitz. Nici Chelsea nu e o alcatuire omogena. Aglomerarea de vedete, bani si idei tactice nu e scutita de gratie. Profilul dur dictat de pe linia de fund de John Terry e modelat, o data, în linia mediana de Frank Lampard si laminat, apoi, de Joe Cole si Arjen Robben, cei doi atacanti de vocatie pura ai echipei (unde Drogba si Crespo sunt carnivori extrem periculosi, dar actori izolati, incapabili de compozitie).
Barcelona si Chelsea vor juca o miza enorma. Mesajul va fi preluat si prelucrat în urmatoarele luni de fotbal european si mondial. Abia aici putem întelege mai bine cine participa si cine a iesit din cursa pentru elaborarea formulei finale. Cupa Mondiala ne va explica totul în amanunt, dar cateva dintre fortele de mare clasa si dis
