Multi s-au intrebat pragmatic: cit valoreaza averea artistica a lui Irimescu? Expertii si contabilii vor putea stabili cu oarecare aproximatie. Cum, ne intrebam noi, se va contabiliza insa inefabilul? Chiar daca indeobste ingratitudinea caracterizeaza relatiile interumane si s-a instalat la nivelul mentalului colectiv ca o regula, nici exceptia nu lipseste. Recunostinta, alimentata de o memorie fidela, desi exceptie, produce notabile efecte. Zilele acestea, un grup, mai putin numeros decit altadata, a tinut sa marcheze ziua de nastere a Maestrului Ion Irimescu la Falticeni. Chiar daca fizic artistul n-a mai venit la consacrata intilnire cu admiratorii, el a fost totusi prezent prin expozitia organizata de slujitorii memoriei sale. Practic, s-a creat aceeasi atmosfera de solemna spiritualitate, de comuniune si dialog, de sensibila raportare la eternul artei. Cu atit mai mult cu cit vitregii, speram trecatoare, fac ca Muzeul Patriarhului artelor sa nu fie restaurat inca dupa cuviinta. Astfel, unii au facut sugestive aluzii la starea de acum a sanctuarului de la Falticeni, altii s-au exprimat ritos si ultimativ. S-a amintit, deloc intimplator, despre faptul ca una dintre clauzele testamentare se refera la posibilitatea ca aceasta veritabila comoara artistica sa fie incredintata statului francez. Este stiut ca, pe linie materna, Ion Irimescu descinde dintr-o familie franceza naturalizata in Romania. O asemenea ipoteza a ingrijorat, sper, cele citeva prezente ale autoritatilor si mesajul va ajunge la Ministerul Culturii si Cultelor. Conditiile probabil temporare ale restringerii activitatii Muzeului Irimescu nu i-a impiedicat pe cei de fata sa evoce cu fireasca emotie personalitatea artistului, sa-l aduca printre noi printr-un film ce i-a fost consacrat de scriitorul Grigore Ilisei. Finalul filmului a lansat intrebarea: ce se va intimpla miine cu acest unic tezaur de frum