Exista nenumarate Romanii. Nu stim cat de multi sunt romanii pentru care lumea in euroi se situeaza dincolo de o bariera ce trebuie trecuta, de unii candva, in viitor, de altii niciodata, dar sunt foarte multi.
Pluralul "euroi" e un populism pe cale de a se acredita si gramatical. Dovada ca si lumea care lucreaza cu moneda europeana e inca in asezari de limbaj.
Un neam de la tara, o matusa pe care am cunoscut-o in imprejurari triste, cu sentimentul ca si-n familiile care se imputineaza, daca mai cauti rude, mai gasesti, s-a blocat de mirare cand am discutat cheltuielile unui parastas in euro. "Cum, adica - a zis ea, simtind ca, desi incepusem sa fim apropiati, ceva ameninta sa ne desparta din nou - voi aveti euro?!!"
Eram, care va sa zica, unul dintre veneticii aceia despre care se vorbea la televizor. Stia ca intr-o zi unul dintre ei avea sa-i iasa in cale. Dar nu atat de curand si in imprejurari prea crestinesti ca sa fie maculate de niste calcule in bani straini.
Jumatatea cea mare a Romaniei, din care venea femeia de la tara, considera bancnota continentala drept una dintre afacerile dubioase ale statului. Tot atat de straine de obiceiurile, de intelegerea si de puterea economica a omului simplu ca mai toate afacerile statului. Mirarea ei era dublata de un simtamant de tradare. Tocmai ne povestise cum l-a prins pe fiu-sau, altfel un copil cuminte si fruntas la invatatura, cu o hartie de 10 euro in buzunar. Faptul era de doua ori grav: c-o ascundea si ca nu intelegea de ce il cearta parintii. Femeia n-ar fi avut un glas mai infiorat de griji si de neputinta daca l-ar fi gasit cu droguri. Pentru taranca din fundul Baraganului, patania cu baiatul sau era proba ca si in sat se petreceau lucruri rele, comparabile cu acelea pe care le vedea la televizor.
Am incercat sa-i explic cum statea treaba cu banii, ca sa-mi dau seama ca elocventa me
