De astazi traim intr-un regim nou, si anume intr-un bors romanesc semi-dictatorial. Nici robie, nici libertate. Nici violenta, nici pace. O anarhie molcoma, aparata de proceduri. Am ajuns aici prin votul care a transformat Zambaccian nr. 16 in primul buncar de patrimoniu. Insa victoria lui Adrian Nastase, prin interpusi parlamentari, nu e o izbinda de moment, ci un triumf indelung pregatit.
El vine din perversitate, principala trasatura de caracter a romanilor inaltati in functii publice. In 15 ani, ei au transformat dreptul, legea si institutiile democratice in paravan. Toata lumea stie ce s-a intimplat acolo: Adrian Nastase. Numele unei orgii, schema unei epoci, implinirea unui esec.
Nastase inseamna, pur si simplu, cruzimea perversa cu care tribul politic romanesc a hotarit ca istoria celorlalti trebuie sa stea pe loc. Timp in care ei au fost harnici si smecheri, ca un parazit de rasa. Mai intii au cucerit pozitiile. Apoi au atacat bugetul. Dupa care au deturnat fondurile si au rasucit legile, spre imunitatea etansa a tribului.
In cele din urma, au rasarit vilele, s-au strins milioanele si, la sfirsit, au aparut ifosele. Adrian Nastase e capul de serie, capodopera si Printul statului fanariot cu acte in regula.
Totul - istoria recenta a Romaniei, importul de institutii, cochetaria cu Europa, sistemul de partide, grevele si duhoarea pensionarilor fara bani de sapun - s-a petrecut cu un scop si numai unul: Nastase trebuia sa fie ce s-a visat din copilarie - un boier sclifosit, in halat de matase, printre odoarele talciocului stil de la domiciliu. Nastase a reusit. Romania a clacat.
Poftiti in Zambaccian nr. 16, poftiti in celelalte insule romanesti ale fericirii de casta si veti intelege de ce sintem saraci si prosti, condamnati la subdezvoltare si talentati la paguba, farseuri din principiu si tragici din
