Zilele trecute am fost in noua �casa� a unui fost mare bancher din sistem: Doru Lionachescu, care tocmai s-a convertit la consultanta pe fuziuni si achizitii de firme. La sediul CapitalPartners, noua companie a celui care si-a petrecut zece ani in functii de top management din sistemul bancar, atmosfera era calma, mult prea relaxata fata de cea regasita intr-o redactie de ziar ori intr-una din cele mai mari banci din Romania.
In acelasi timp, fostul redactor-sef adjunct al revistei Capital de la mijlocul anilor '90 isi aminteste perfect cum se fac interviurile in presa, iar acest lucru reiese din siguranta raspunsurilor sale, dar indeosebi din felul in care intuieste intrebarile mele.
Wall-Street: Cat de greu a fost sa luati decizia de a parasi una din cele mai importante banci din sistem, preferand sa incepeti o activitate pe propriile picioare?
Dupa parerea mea, cel mai greu lucru este acela de a te convinge pe tine insuti sa mergi intr-o alta directie. De fapt, ce inseamna renuntarea la o pozitie inalta? In mintea multora aceasta reprezinta sa renunti la anumite avantaje care sunt asociate cu o astfel de pozitie: o secretara, un sofer, lumea care ti se adreseaza cu apelative precum �Domnule Presedinte�. Insa aici intervine personalitatea fiecaruia. Eu nu sunt genul de om care sa fie impresionat de chestiile astea. In cazul in care nu apreciezi foarte mult aceste tipuri de avantaje, renuntarea este mult mai usoara.
In opinia mea, exista din acest punct de vedere trei tipuri de personalitati umane:in primul rand, sunt oameni care vor sa creasca profesional in cariera spre o anumita directie; in al doilea rand, exista persoane care ating anumite pozitii si apoi considera ca avantajele asociate functiei sunt rezultatul muncii depuse pana in acel moment, iar in ultimul rand sunt aceia (asa cum este si cazul meu) care nu se multumesc cu ceea ce
