Daca ati vrut cumva sa stiti ce s-a intamplat cu adevarat in Romania in anul de gratie 2002, cu siguranta ca ati asteptat cu sufletul la gura patru ani, pana cand, in februarie 2006, Serviciul Roman de Informatii a dat publicitatii, cu avizul Parlamentului, raportul S.R.I. pe 2002. Dar, in mod sigur, nimeni nu a sarit in sus de bucurie citind, dupa patru ani, aceste "documente cutremuratoare" in care, pe langa ca nu se dau nume si date concrete, mustesc termenii gen "grupuri de interese", "nuclee de criminalitate organizata", "monitorizarea amenintarilor la siguranta nationala" si tot asa pe mai bine de cateva zeci de pagini. Pentru simplul motiv ca putini isi mai aduc aminte ce Dumnezeu s-o mai fi intamplat in Romania in anul 2002. Exact. Tocmai asta e si ideea.
Probabil, pe aceleasi principii sanatoase, anul trecut Curtea de Conturi a Romaniei declansa un control fulminant cu privire la prima privatizare a Societatii Nationale Tutunul Romanesc, care nu s-a intamplat in 2005, nici in 2004, ci in 2000. Acum sase ani. Controlul s-a incheiat, ici - colo au aparut prin presa usoare fragmente gen "s-au gasit ceva nereguli". Si, la revedere. TIMPOLIS, pentru ca a scris despre tunul incredibil al privatizarii din 2004 al S.N.T.R., a avut ideea sa ceara mai multe amanunte despre controlul cu privire la prima privatizare a "Tutunului Romanesc".
Raspunsul Curtii de Conturi te lasa fara replica inca de la prima citire. E de ajuns sa spui ca un minister a fost de acord sa semneze cu o firma privata un act prin care se obliga, in caz de reziliere a contractului de privatizare al S.N.T.R., sa-i dea banii inapoi plus o dobanda legala, "uitand" sa precizeze valoarea respectivei dobanzi. Care putea sa fie si de 1000%. Ce conteaza? Oricum, e ban public. E, de asemenea, de ajuns sa spui ca statul, dupa ce a dat aproape pe nimic pachetul majoritar de actiuni al uneia dintre