Munca l-a creat pe om, dar omul ala a murit de mult... Cand rezerva valutara era mica, nelinistea Bancii Nationale era mare: tresarea masa de consiliu de cate ori se clatina balanta comerciala. Acum, cu vistieria plina ochi, tot n-are parte de liniste. Aceleasi senzatii tari sunt legate astazi de aterizarea inflatiei la punctul stabilit. Desi Romania a fost declarata stabila macroeconomic, iar economia de piata e functionala, ploaia de bani creeaza aceleasi probleme ca si seceta. Ce inseamna asta?
O explicatie simpla e complicat de gasit. Daca privim cum se ofileste inflatia in timp ce infloresc vanzarile din magazine si creste economia ca din apa, parca ne mai vine inima la loc. Daca schimbam din nou perspectiva si ne uitam spre cresterea depozitelor si a certificatelor BNR pana la niveluri-record, ne apuca jalea. Iar daca mai punem la socoteala si rezervele minime obligatorii, ajungem la concluzia ca mai mult de jumatate din potentialul banesc al tarii - masa monetara - zace in vistieria bancii centrale. Pana la urma, nu ne ramane decat sa ne intrebam: Ne bucuram, ne inveselim, dar oare nu radem ca prostii?
Pai, inainte de a vorbi pe cineva de rau, e bine sa vedem de ce radem. De la cine sunt banii care provoaca veselia? In parte de la muncitorii din strainatate. Sume care se umfla, se tot umfla. Familiile truditorilor se bucura. Dar asta nu poate anula faptul ca economia e o stiinta exacta. Una dintre regulile ei spune ca atunci cand o companie nu e profitabila da faliment. Muncitorii ale caror salarii se rup de productivitate intra in somaj. Firma in dificultate este preluata apoi de un investitor serios, care pune afacerea pe picioare. Somerii sunt reangajati si li se maresc veniturile. Cand cresterea economica, dezinflatia si majorarea veniturilor se bazeaza pe astfel de repere, nu mai incape nici o umbra de tristete. Daca ar fi asa, BNR nu ar
