La celebra Albertina din Viena s-a deschis la sfirsitul anului trecut expozitia Egon Schiele, eveniment cultural care face sali pline de aproape trei luni. inca deschisa pina la sfirsitul acestei luni, expozitia este, asa cum spun organizatorii, evenimentul cel mai important pentru arta austriaca in acest moment. Realizata cu lucrari din patrimoniul propriu, dar si cu multe imprumutate din alte colectii, expozitia arata cronologia marilor teme abordate de unul dintre cei mai interesanti si controversati artisti ai inceputului de secol XX. in doar 28 de ani de viata, Egon Schiele reuseste sa dea imaginea, de cele mai multe ori dramatica, a anilor premergatori primului razboi mondial. Cu un stil propriu, dominat de nelinisti si tensiuni, Schiele patrunde in psihologia umana, dincolo de viltoarea anilor nebuni, de expresia stralucitoare, dar mult prea decorativa a stilului promovat in pictura austriaca de Gustav Klimt.

Influentat de expresionismul german, de lucrarile lui Oskar Kokoschka, cautarile lui Schiele merg spre o psihologie a intimitatii, am putea sa-i spunem. Personajele sale, de un erotism accentuat, au fost considerate de multe ori in epoca un atac la bunele moravuri. Liber fata de regulile stricte al moralei burgheze, Schiele face abstractie de toate acestea, drept pentru care, pe parcursul scurtei sale existente, a fost tinta unor conflicte cu autoritatile. El a preferat sa exploreze un fenomen despre care societatea inca nu era pregatita sa vorbeasca liber. Tema sexualitatii, a trupului, a raporturilor umane era pe atunci tabu. Dar pe un artist ca el, preocupat de contrastele existentei, de razboi, de boala – care-l va face sa se gindeasca la conflictul dintre viata si moarte –, pe un artist inclinat dintotdeauna spre o arta puternic subiectiva, toate aceste preocupari l-au condus spre un realism ce pune accentul pe legatura carnala, pe senz