- Editorial - nr. 47 / 9 Martie, 2006 Fara indoiala, in Romania sunt inca foarte multe lucruri de dezbatut si de pus la punct. Noi, cei care prin natura preocuparilor zilnice avem chemarea de a pune umarul la rezolvarea numeroaselor probleme stringente stim ce avem de facut, dar, din pacate, nu rareori suntem tinuti departe de evenimente, pentru ca mereu apar alte prioritati, iar una mai urgenta decat cea de a apara integritatea teritoriala a tarii si demnitatea nationala amenintate nu exista. De multe saptamani ne pregatim pentru o confruntare mai directa cu socialdemocratia deghizata a lui Adrian Nastase, a celor care au reinviat fanariotismul in tara, au statuat saracia si coruptia, inechitatea, dar nam reusit. Era cat pe aici sa o facem acum cand la Galati a avut loc unul dintre cele mai dramatice episoade din viata postdecembrista a societatii (ciocnirea pensionarilor cu fortele de ordine in durerosul mars al saraciei), dar nici de aceasta data n-a fost posibil, pentru ca buciumele lui Horea si Avram Iancu, au inceput sa rasune din nou a jale si pentru ca asupra tarii noastre, a meleagurilor transilvane, par a se aduna nori negri, mai amenintatori chiar decat in 1990. De asta data pericolul nu vine atat de la hotare, cat din inima Romaniei, acolo unde li s-a dat libertate deplina maghiarilor si secuilor sa-si rosteasca gandurile in limba lor, sa-si legene pruncii in tihna si sa se simta la ei acasa. Bineinteles, daca doresc cu adevarat. Noi, romanii, trebuie sa recunoastem, avem in gena noastra o teama ancestrala fata de destinul gliei stramosesti. Aceasta pentru ca, asa cum am mai spus, mereu ni s-a luat cate ceva. Stramosii nostri au fost bogati, cu un teritoriu de 4 ori mai mare decat cel de astazi, dar ni s-a rapit, iar cei cere au facut-o altadata, si, de mai multe ori, vor sa o faca si acum. De aceea, cand cineva ne-ar pomeni, chiar in gluma, de o aseme