Omul a fost zidit din pamint: ce lucru bun poate fi in el?

Cuviosul Siluan Athonitul

Desenele recente* ale lui Roman Tolici au toate un fundal negru. Perfect negru. Iar imaginea (colorata) se naste prin „iluminarea“ negrului, prin adaugiri succesive de hasurari. imi amintesc ca in liceu faceam si eu desene similare, pe diverse bucati de carton vopsite cu tus negru, iar desenul se realiza prin zgirierea suprafetei cu un ac, ca pe placa de cupru. Roman Tolici face la fel, doar ca el foloseste creioane colorate, bine ascutite, dar care nu „ataca“ suprafata. Sint in acord cu ea. Porneste de la fotografii si le transpune pe aceste suporturi plane, „adinci“, aseptice. Negrul poate fi neutru, dar poate fi si activ, depinde de angajarea celui care lucreaza cu acesta.

M-a atras in mod special miniciclul in numele Tatalui, Fiului si Duhului Sfint, Amin!. Sint patru desene in care o fetita isi „face cruce“ cu limba. Pozitia acesteia o repeta pe cea a miinii credinciosului, „pronuntind“ cele citeva slove muteste. Chipul ventriloc e descurajant, sobru si patruns de „seriozitatea“ actului savirsit. Se pare ca acest fel de a te inchina este o practica curenta printre semenii nostri, care-si ascund apartenenta la Biserica lui Hristos. Lumea secularizata, consumerista, individualista si imburghezita nu priveste cu ochi buni, probabil, pe cineva care-si face cruce cu mina. Atunci se recurge la acest tertip formal, pe care Roman il ridiculizeaza. Dar este si un motiv serios pentru el de a analiza chipul uman, „constelatia“ lui fizionomica, atunci cind se crede serios, „patruns“ de taina faptei pe care o savirseste. De altfel, este o practica la Tolici, devenita constanta, de a investiga situatia si geografia „obrazului“ omenesc. Exista si o vorba din batrini, la care se refera in subsidiar, aceea de „a avea obraz“, adica a poseda morala, constiinta, resp