Putem gasi scheme narative in forme mediale, precum instalatiile de realitate virtuala sau jocurile pe calculator? Iata o intrebare la care umanistii sint chemati astazi sa raspunda, mai ales in contextul proliferarii de prejudecati de tipul: privilegierea imaginii in dauna cuvintului scris.
Bineinteles ca instalatiile de realitate virtuala sau jocurile pe calculator sint medii in genere vizuale, caracterizate prin preponderenta imaginii, precum sint majoritatea formelor mediale si intermediale emergente (cu exceptia hipertextului, mediu textual sau hipermedia, mediu care reuseste, cel putin in principiu, sa gaseasca un echilibru intre cele doua modalitati reprezentationale: scripticul si iconicul).
Acestea sint medii figurale, care mizeaza pe trasaturile imersiei si ale interactiunii. insa la baza crearii si derularii lor se afla naratiunea in diverse acceptii.
Nu intimplator, una dintre instalatiile virtuale ale lui Jeffrey Shaw se numeste Peisaj narativ. Constind in douazeci si opt de imagini interrelationate printr-o arhitecturare spatiala si proiectate pe un ecran mare situat pe pardosea, lucrarea permite privitorilor sa opereze in mod interactiv, prin intermediul unui joystick, cu reprezentarile iconice si sa treaca de la un strat vizual la altul. Modelarea unei realitati digitale devine un proces narativ prezentat participantului. Fiecare paradigma imaginala este o naratiune localizata in mod spatial, astfel ca privitorul experimenteaza propria lume virtuala conform simtului optic si actiunii corporale.
Aceasta mediere narativa, care in cinematografie este realizata de efectele speciale vizuale ale tranzactiilor de la un cadru la altul, este asigurata in cazul de fata de story-ul utilizat pentru cufundarea interactiva a privitorului. De la povestea pre-imersiva la cea imersiva propriu-zisa, naratiunea este legata in mod
