lui Vodă Caragea. Intrarea monumentală, realizată în 1936 cu sprijinul lui Al.Donescu, primarul de atunci al Capitalei, conferă edificiului un farmec deosebit. Lăcaşul deţine o icoană lui Vodă Caragea. Intrarea monumentală, realizată în 1936 cu sprijinul lui Al.Donescu, primarul de atunci al Capitalei, conferă edificiului un farmec deosebit. Lăcaşul deţine o icoană superbă, foarte veche, despre care se spune că e făcătoare de minuni. Pictura îl reprezintă pe Sf. Ioan ţinându-şi capul tăiat, pe o tavă. Chiar deasupra pridvorului de la intrare se înalţă turla, făcută iniţial din lemn, apoi, în 1936, din zidărie. Spre Apus, construcţia are un pridvor larg, construit în întregime din zidărie. Planul lăcaşului este complet diferit de cele folosite de meşterii acelor vremuri. Atât bolta centrală, cât şi tavanele laterale sunt din lemn, acoperite cu tencuială.
Nemţii au confiscat clopotul lui Brâncoveanu
Din pictura veche se mai păstrează un tablou: icoana Sf. Eustaţiu de pe peretele de la Miazăzi. De o foarte mare valoare artistică sunt icoanele de pe catapeteasmă, în număr de zece. Cinci sunt "îmbrăcate" în argint reliefat, lucrate cu mare meşteşug între 1813 şi 1815, la muntele Athos. În dreapta intrării în biserică se află icoana Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul. Aceasta a făcut furori în 1938-1939, la expoziţia de artă bizantină şi românească, de la Berna, în Elveţia. Spre deosebire de celelalte biserici ortodoxe, la Gorgani turla principală nu este situată deasupra naosului, ci deasupra intrării. Lăcaşul are două clopote de mărimi diferite. Biserica a mai avut un clopot, dăruit de Constantin Brâncoveanu, confiscat însă de trupele germane în primul război mondial.
