K L’Autobus (2005), de Philippe Aractingi – cronica reconstructiei (materiale si sufletesti) a Libanului, dupa razboi; cintecele si dansurile amintind de Bollywood pigmenteaza actiunea, dar ideile bune sint mult diluate intr-un invelis cam incoerent.
K Les Aimants (2004), de Yves Pelletier – film din Québec, carusel de sentimente cu mai multe cupluri care se intersecteaza, foarte bine montat; nu foarte original.
K Les Joies cruelles (2002), de Juraj Nvota – film slovac cu actiunea plasata in 1932, in buna traditie a satirelor ceho-slovace.
J Les Triplettes de Belleville (2002), de Sylain Chomet – unul din cele mai bune filme de animatie ale ultimilor ani, re-re-reluat, dupa ce a mai fost prezentat la alte citeva festivaluri franceze si francofone in anii trecuti.
L Damen Tango (2004), de Dinu Tanase – una din catastrofele cinematografiei romanesti din ultimii ani.
J Calvaire (2004), de Fabrice de Welz – horror belgian cu o imagine impecabila si o atmosfera foarte bine construita; fusese si la Festivalul de la Cluj, in competitia oficiala, anul trecut.
L Macadam tribu (1996), de José Laplaine – film congolez, de asemenea proiectat acum citiva ani, tot intr-un festival de film francofon; cu stingaciile tipice majoritatii filmelor africane.
J En attendant le bonheur (2002), de Abderrahmane Sissako – reuseste sa evite tocmai aceste stingacii ale filmului african, cu o imagine excelenta si o atmosfera de sfirsit/capat de lume; mauritanianul Sissako e unul din cei mai apreciati cineasti africani.
J Mémoires affectives (2004), de Francis Leclerc – film din Québec; iarasi o imagine excelenta si o atmosfera à la Atom Egoyan.
J West Beyrouth (1998), de Ziad Doueiri – Beirutul sfisiat de razboi, asa cum e el vazut de doi adolescenti.
K Planétarium (1998), de Ivan Mitevski si Kiro Urdin – documentar