- Editorial - nr. 48 / 10 Martie, 2006 Aflandu-ne azi in fata atator dovezi clare ale manifestarilor de tot felul ale iredentismului, revizionismului si extremismului maghiar, lesne ne putem da seama ca acestea nu sunt nici de azi, nici de ieri. Ele isi au radacinile adanci in istoria unor relatii interetnice aproape mereu tensionate, in dispretul suveran fata de populatia majoritar romaneasca a Ardealului din partea celor cu pretentii si apacaturi nemesesti. Iar aceste provocari si scenarii marsave s-au tinut lant, unele dintre ele luand chiar chipul unor oribile crime. Mai toate acestea au avut loc sub pretextul invocat al "nedreptatilor Trianonului", sub care horthystii au asezat mereu manifestarile lor bestiale, inca intre anii 1940 - 1944, ani in care, la indemnul criminal al lui Dücso Csaba (Daday Lorand), din brosura "Nincs Kenyelem!" ("Fara mila!"), au fost ucisi ,dintr-o ura fara margini, romani nevinovati la Ip si la Traznea, la Sucutard si la Muresenii de Campie, la Prundu Bargaului si la Aita Seaca, la Moisei si la Sarmasu. Indemnurile kossuthiste, de la 1848 - 1849, plecand din poezia lui Petöfi Sandor "Pe viata si pe moarte", in care romanii nu meritau alte calificative din partea nemesimii ingamfate si dispretuitoare, decat cele de "corbi scarbosi", "cloaca de paduchi", valabile, de altfel, si pentru sarbi, croati, cehi, si slovaci, si "toleranta ungureasca" isi dovedeau efectul, in timp, si in cazul inceputului de minirazboi civil, din 20 martie 1990, de la Targu-Mures! Ideile kossuthiste si indemnurile criminale ale lui Dücso Csaba, cu efect dezastruos asupra relatiilor romano-maghiare se vor intoarce, in decembrie 1990, la Zetea, Dealu si Targu-Secuiesc, unde au fost ucisi bestial romani, fara pic de mila crestina, in cadrul unor ritualuri barbare: monede varate in orbitele din care victimelor le-au fost scosi ochii, sobolan - in gura celui ucis,