Statisticile arata ca romanii i-au surclasat pe rusnaci in ceea ce priveste cantitatea de bauturi alcoolice consumata pe cap, de fapt pe git de locuitor. Pustanii de liceu fumeaza pe rupte in spatele salii de sport, de stau si ma gindesc ca, in ziua in care se va institui de-adevaratelea prohibitia la tutun in institutiile de invatamint, elevii chiar nu vor mai avea nici un motiv sa vina la scoala. Sintem un popor plin de vicii. Nu ne putem lasa de baut, de fumat si, mai ales, nu putem renunta la a freca mangalul in timpul serviciului. De ceva vreme insa, am mai capatat un viciu: viciul de procedura. Altfel spus, cind sa facem si noi un capat de treaba, ne trezim ca am gresit undeva, ca ne-a scapat ceva din vedere si constatam ca trebuie sa o luam de la capat.

Magistratii au capatat primii acest viciu periculos si tare mi-e teama ca nu se vor putea lepada niciodata de el. Ma uitam la bietul Ovidiu Tender. L-au chemat de vreo trei ori in instanta ca sa-l aresteze. A stat saracul miliardar cu inima la git vreo doua week-end-uri, de teama ca va fi legat. Si cind colo, ce sa vezi? Judecatorii au gasit de fiecare data ceva, au zarit un capat de ata nelalocul lui in dosar si au decis ca procurorii trebuie sa-si faca din nou temele. In cele din urma, dupa citeva (deser)vicii de procedura, Tender a fost bagat in arest. Nu stiu daca va mai sta dupa gratii cit sa respire acelasi aer rarefiat si cu Dinu Patriciu, pentru ca nu m-ar suprinde deloc sa aflu ca la recursul impotriva masurii de arestare preventiva, judecatorii vor dibui iarasi un capat de ata aiurea si il vor pune pe Tender in libertate, dupa nici 10 zile de stat la zdup.

Tender s-ar fi putut intilni mult mai repede cu Patriciu la apelul de seara, daca procurorii ar fi stiut pe ce dosar traiesc. Da, ma refer la acei procurori pe care presedintele Basescu i-a laudat, de parca ar fi niste eroi car