Ce s-ar mai putea spune astazi despre sculptorul plecat din Hobita Gorjului spre lumea care a stiut sa-i dureze, pentru eternitate, valoarea pe ecranul infinit al timpului?! Nu cumva, dupa atatea studii si exegeze care i-au fost consacrate de catre renumiti brancusiologi de pe mapamond orice cuvant ar fi de prisos, astazi, la aproape cinci decenii de la plecarea sa dintre noi? Si totusi, despre acela care a revolutionat arta secolului XX continua sa se scrie, si nu numai gratie valoroasei arhive lasate statului francez si depozitata la Centrul "Georges Pompidou" din Paris. Poate pentru ca nu a fost altul pana la el si nici nu va mai fi mult timp de acum incolo. El, care, in unicitatea gandirii si maiestriei sale, gasise esenta lucrurilor si a vietii, esenta formei ce innobila materia, la randu-i innobilata de frumusetea spirituala a formelor daltuite. Fiindca, asa cum l-a vazut, inteles si simtit Eugen Ionesco, Brancusi "asimilase intreaga istorie a sculpturii, o dominase, o depasise, o respinsese, o regasise, o purificase, o reinventase. Degajase din ea esenta".

Pe urmele "actualitatii" parintelui sculpturii moderne si-a propus sa mearga, a se intelege sa adune spiritele iar si iar insetate de misterul creatiei sale, recentul colocviu international desfasurat la Targu Jiu intre 17-19 februarie, la implinirea a 130 de ani de la nasterea marelui artist. Prin bunavointa dr. ing. Sorin Lory Buliga, seful Centrului de Cultura si Arta "Constantin Brancusi" din Targu Jiu, care ne-a furnizat unul dintre materialele prezentate cu acest prilej, realizat de catre dr. Doina Lemny, cercetator la Muzeul National de Arta Moderna, Centrul "Georges Pompidou" din Paris, am aflat mai multe despre "Proiectele neimplinite" ale sculptorului.

Busturile lui Spiru Haret si Caragiale, proiecte ratate

Care au fost acelea si ce anume a facut ca ele sa nu prinda