As putea sa scriu pentru acest jurnal doar o singura propozitie: Broken Flowers e un film de Jim Jarmusch cu actori comerciali in distributie.
Cunoscatorii ar sti despre ce vorbesc si, daca nu s-au dus sa-l vada pe Jarmusch incercand o "comerciala", vor merge la cinematograf.
Dar eu vreau sa va conving pe dvs., cei care nu stiti cine e Jim Jarmusch, sa mergeti la cinematograf ca sa vedeti si un alt gen de filme decat cel promovat de studiourile americane. Argumentele cele mai la indemana ar fi distributia spectaculoasa pentru privitorii de filme la tv sau cititorii de stiri mondene (Sharon Stone, Bill Muray, Jessica Lange, Julie Deply) si asemanari cu viata reala, pe intelesul tuturor. Dar sa o luam usurel.
Broken Flowers este povestea unui domn instarit trecut de 50 de ani caruia i-au cam placut femeile la viata lui. Cea mai recenta dintre iubite (o blonda tinerica si mladioasa) tocmai l-a parasit, pentru ca l-a considerat cam egoist si egocentrist. Si pentru ca un necaz nu vine niciodata singur, domnul nostru instarit primeste o scrisorica roz, cu text batut la masina, din care afla ca are un fiu care a plecat in cautarea tatalui pe care nu l-a vazut niciodata. Pentru ca scrisorica nu este semnata, domnul instarit nu stie care dintre iubitele din tinerete i-ar fi putut face un baiat care acum are 19 ani si, sub indrumarea unui vecin cu pasiuni de detectiv, pleaca in cautarea presupusei mamici.
De aici incolo puteti vedea o excursie amuzanta prin amintirile si sentimentele unui Don Juan si n-am de gand sa va spun mai multe amanunte, pentru ca vreau sa mergeti sa vedeti filmul in salile de cinematograf. Ca sa va fac insa viata mai usoara si filmul mai accesibil (pentru ca finalul va va supara un pic daca nu sunteti obisnuiti cu filmele lui Jarmusch), am sa va amintesc o intamplare din Bucurestiul anilor 2000.
Si eu, si voi stim un Don Ju
